Păr în curcubeu

Nu aţi avut vreodată sentimentul acela de a va uita în oglina şi parcă a nu recunoaşte persoana pe care o vedeţi? Întrebarea asta mi-o pun eu de vreo patru ani încoace. Cine este persoana din oglindă?

Nu nu m- recunoaşte, din contra, chiar recunosc în toate persoanele diferite pe care le văd în oglindă şi în poze, chiar dacă în toate sunt eu. Numai eu. Dar sunt un eu diferit… Evoluat, spune. În orice caz, sunt un altfel de eu la fiecare luna de câţiva ani.

Am pornit de la a fi şatenă, un şaten mediu spre închis. Şi am ajuns la ce sunt astăzi, deşi nu ştii precis cum explic, fiindcă luna viitoare sigur voi fi altfel şi altfel.

Nu mereu simţim oare nevoia asta de a fi altfel, de a fi altcineva, altceva, altundeva, întotdeauna simţim nevoia de diferit. Diferit într-un stil radical şi totuşi în esenţă aceeaşi. Acelaşi sentiment contradictoriu, de a merge la stânga şi totuşi, de a o lua pe drumul cel drept.

Deşi mi-am vopsit părul de nenumaratoare ori în infinite culori de blond, de fiecare dată m-am simţit altceva şi totuşi eu. Cam acelaşi lucru îl păţesc şi cu acţiunile mele propriu zise. Fac ceva radical, dar fără a îmi ieşi total din zona de confort.

Dar nu asta e frumos de la o persoană? De a nu ştii niciodată la ce te aştepţi. Sau e…înspăimântător ?

Oricum ar fi, culorile vesele, zâmbetele colorate sunt elementele care îmi plac cel mai mult şi de aceea le adopt cât mai des posibil. Îmi place fiu inspirată, eman o stare de bine şi să  simt, cu adevăr, bine.

Ce e mai frumos decât a te simţi bine în propria piele culoare? Aşa sunt eu. Mai nou puţin curcubeu.page

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *